Introducere și Prezentarea personajelor

   Totul a plecat de la o întamplare banală. Ieri am fost cu Bogdan Geană la o veche prietenă care și-a împlinit visul, acela de a-și deschide o librărie. E vorba de Librăria Cărturești. Am profitat de relația de amiciție dintre noi și am rugat-o să găzduiască spre vânzare cartea lui Anton. Nu au fost nici un fel de probleme, aș putea să spun chiar că a fost încântată să ne facă (nouă, comunității) acest mic serviciu.

Iar eu... care mă așteptam să fie nevoie să o conving... Nici vorbă.

   În dimineața asta m-am prezentat așa cum stabilisem la librărie ca să predau 20 de volume și să semnez un contract pentru vânzare. Din păcate, librarul de serviciu nu aflase încă despre aranjamentul descris mai sus. Așa că am primit o prelegere gratuită despre cât de bine se vinde poezia, despre faptul că deși el "nu contestă valoarea intrinsecă" a volumului, e totuși de părere că volumul nu se poate vinde. Am uitat să menționez că nu i-am pomenit nimic de preț... poate eu vroiam să ofer gratuit respectiva carte... dar n-am mai apucat. I-am povestit omului cu răbdare că am vorbit cu proprietarul librăriei despre chestia asta și că nu e vorba nici de preț, nici de "valoarea intrinsecă" și nici de profituri fabuloase, dar am primit o explicație (justificată de altfel) despre cât de puțin loc este în librărie și despre oportunității și despre afaceri. N-am suportat mai mult de atât așa că mi-am luat jucăriile și am plecat, fiindcă prietena mea - proprietarul librăriei - nu răspundea în acel moment la telefon pentru a putea lămuri lucrurile.

Intriga

   În drum înapoi spre firma la care lucrez am oprit la Bancă. De ce ? Fiindcă aseară, undeva după ora 20, Paul (Pan) a primit un telefon de la un membru îngrijorat al "comunității", telefon pe care în final l-am preluat eu. N-are importanță cine era, important e că am fost copleșit de neliniștea lui în ceea ce privește viitorul "comunității" și despre nerăbdarea și îngrijorarea acestuia în privința posibilității de realizare a proiectului volumului antologic. I-am promis la telefon că în dimineața asta trec pe la bancă și verific exact nivelul "îngrijorării" măsurat în euro, dolari și lei în conturile pe care le-am creat pentru contribuțiile financiare de susținere a volumului antologic.

Desfășurarea acțiunii

   Concluzia ? "Nobody gives a fuck"! Nu că m-aș fi așteptat la altceva. Am creat acele conturi nu fiindcă mă așteptam să apară ceva bani în ele, ci pentru a putea acum să vă spun "relaxați-vă"!

   Nu există zi să nu primesc pe forum sau pe email vreun mesaj despre cum ar trebui sa fac lucrurile mai bine pe acest site. Nu mă deranjează ideile bune, nu mă deranjează observațiile și sugestiile, nici vorbă de așa ceva. Dar mă deranjează FOARTE tare atunci când primesc telefoane de la membrii îngrijorați și nerăbdători care vor să facă ceva, să își aducă contribuția la dezvoltarea și creșterea valorii comunității. Mă deranjeză foarte tare atunci când mi se reproșează, și exact acesta este termenul potrivit, mi se reproșează că nu îmi dau suficient interesul pentru a dezvolta această "comunitate".

Deznodământ

   Eu zic că am făcut destul de mult pentru această comunitate.

   Și fiindcă volumul de poezie a lui Anton se află acum, în impresionanta cantitate de 10 (ZECE) exemplare, în vânzare la libraria Cărturești din București, vreau ca această comunitate să facă ceva pentru mine. Pentru mine personal dacă vreți. Vreau ca această comunitate, sau cel puțin numeroșii ei reprezentanți din București să meargă ACUM la librăria Cărturești și să cumpere un exemplar din Volumul de Poezie "Îndemn la nesupunere" al Poetului Liviu Nanu (Anton), Volum pentru care eu personal și "comunitatea" Poezie.Ro nu a făcut până acum nici un efort. Volumul a ajuns până la urmă pe rafturile librăriei, datorită unei femei care știe ce înseamnă cartea, și poate fi cumpărat la prețul de 30.000 de lei. În plus, voi plăti suma aceasta și voi răscumpăra personal această carte de la toți cei care nu vor fi mulțumiți de calitatea lecturii.

   Duminică seară (adică poimâine) voi merge și eu la librăria Cărturești ca să duc încă 10 exemplare din volum, care să le înlocuiască pe cele 10 care se vor fi vândut deja până atunci. Știu că visez și că forțez lucrurile, însă mă voi duce cu convingerea că nu mă fac de râs și că nu voi primi de la un librar insipid, răspunsul pe care l-ar avea deja pregătit:
"Þi-am spus eu că poezia nu se vinde".



Libraria Carturesti - Bucuresti - Str Edgar Quinet nr.9 - in spatele Institului de Arhitectura de la Universitate